Generozitatea, pe patru roti

history_edu ele.ro calendar_month 02 Iul 2008, 10:03
Coada pentru parcarea la expozitia auto incepe in fiecare an de pe la Podul Baneasa. Are ceva din cea din noaptea de Inviere, la care te asezi undeva spre Piata Universitatii. Dar nu-i singura asemanare. Si de aici oamenii vin sa ia lumina - aceea a reflectoarelor, imprastiata in vopseaua metalizata a automobilelor din standuri.
La fel ca sfintii din vitralii, masinile sunt tinta aceleiasi devotiuni distante si fara speranta. Cine va ajunge langa ele, sa le pipaie, sa le intoarca, precum au spus proorocii, cheia in contact? Cu siguranta, nu vizitatorii fara carnet. Cu siguranta, nu paganii acestia.
N-as vrea sa intelegeti ca masina are ceva divin. Asta nu inseamna insa ca n-a reusit sa umple o nevoie pentru care altadata mergeai intr-o cladire cu turle si clopotnita: aceea de sistem ordonator al lumii. Inainte de masina nu stiai cine esti. Dupa ea, apartii unei comunitati. Esti un conducator auto. Asceza (produsa si ca urmare a economiilor) te-a ridicat dintre pietoni la cer, in fata volanului.
Dar nu e numai atat. Automobilul adreseaza una dintre problemele primordiale ale umanitatii: omul e slab. In functie de dogma, religia fie il contrazice si-i spune ca de fapt e puternic, fie il invata sa-i placa asa, fara putere. O limuzina adevarata are un raspuns mult mai usor de inghitit: cum sa fii slab cu 100 de cai sub capota?
De fapt, masina e mantuirea temporara (spre deosebire de cea vesnica, din pacate inca imposibil de gasit in leasing). Masina e salvarea sufletului - bunaoara, de pizma pietonului pentru ceilalti soferi. Si tot ea e odihna oaselor si promisiunea imbietoare a drumului - care nu e de fapt decat o lunga, nesfarsita fuga de moarte (sau de plictiseala, totuna). Nu e sigur ca masina e noua religie, insa soferii sunt, nu incape indoiala, Poporul Ales. Nu ma intrebati de politisti - inca mai meditez la asta.
In Evul Mediu, investitiile in moaste erau o necesitate pentru orice administratie care se respecta. Ducele sau printul cu obraz subtire cheltuiau pentru adevaratul petic din Giulgiul Sfant mai mult decat pentru herghelia intregii curti. Astazi, raportul s-a inversat: staulul cu armasari mecanici al ministrilor e mai scump decat donatiile pentru biserici. Functia e insa aceeasi: norodul trebuie sa stie unde e Puterea. Indiferent daca o exprimi in minuni/an sau in km/ora.

Totusi, cu scrasnet de frane, trebuie sa opresc aceasta analogie, cu cativa metri in fata blasfemiei. Mai ales ca exista si deosebiri intre religia organizata si secta Celor Patru Roti. Nicio culta - de la noi cel putin - nu se poate mandri cu publicatii ale caror tiraje sa ajunga la cele ale revistelor auto. Si nici un barbat de varsta maturitatii, ajuns proprietar de masina nu merge mai des la biserica decat la service. Nu mai vorbim de rugi: intre numarul de rostiri zilnice ale lui "Hai Maricico, scoate-ma de aici!" si ale lui "Doamne, apara-ma de pacat!", diferenta e de cateva ordine de marime.
Ferecate in metale scumpe si piele rara, precum altadata cartile sfinte, masinile devin extensii ale spiritului. Revistele de specialitate te lamuresc imediat ce anume va spune despre tine automobilul pe care vrei sa ti-l cumperi (generos, inventiv, practic sau ingenios). Asta rezolva si problemele celor care si-asa nu stiu prea multe cuvinte: "Sunt un tip aventuros, imi place insa stabilitatea, vreau sa ies in natura sau pur si simplu vreau ca lumea sa se dea la o parte din calea mea!". Nu-s vorbele proprietarului, le-am luat din catehismul (citeste prospectul) unei masini de teren. Dar marea arta, stapanita de numele mari din domeniul spiritual (producatori de automobile si culte deopotriva) consta in a-i vinde omului foarte putin automobil si foarte mult renume - acela de-i mai spune si brand. De aici si pana la spiritualizarea extrema - deloc masina si doar nume - nu mai e decat un pas. Nu incape indoiala ca va veni si asta.
Pana atunci insa, sa ne bucuram: cele patru roti vor fi generoase cu noi si-n vara asta. Cine, in afara de televizor, ne-a mai aratat atatea locuri?
Articol sustinut de Dacia
">
Sursa: Lucian Mindruta
Alte articole despre
Recomandari
Newsletter Ele.ro





nu stiu, despre viata
- person
"nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii"








