Imi e asa de lene...

Imi e asa de lene...
  calendar_month        
Nu imi vine sa ma scol din pat. Stiu ca va trebui sa ma spal, sa mananc ceva si sa ma apuc de curatenie, caci iata, iar e ziua fatidica in care sunt o masina de sters praf mai mult sau mai putin consistent. Si de fiecare data cand fac asta imi vin in cap cuvintele matusii mele - `mai un praf, mai o matura si asa trece viata`. Brrr... deci cu cat sterg mai mult praf cu atat imbatranesc mai tare.

Lenea este o boala pe care ne-o provocam singuri. Vedem numai partea negativa, finalitatea nu poate fi atinsa si atunci nu mai simtim nici un imbold sa ne apucam de lucrul respectiv, pentru ca oricum nu conteaza.

Iar asta se aplica in orice domeniu. Chiar si la sters praful. Logic ca daca te concentrezi numai asupra faptului ca il stergi acum si in 3 zile e ca si cum nu ai fi facut-o nu iti vine sa te mai apuci. Nu acelasi lucru se intampla insa si daca vezi partea pozitiva: placerea de a sta intr-un spatiu ingrijit.

Lenea poate fi asociata cu neincrederea - nu te astepti la un rezultat pozitiv al eforturilor pe care le depui. Am vazut asta de nenumarate ori in viata mea profesionala: oameni care aveau pretentia de a avea o idee in care sustineau ca ar crede. Dar cand era vorba sa o puna in practica, vazand toate acele lucruri marunte dar multe care trebuie facute penru a o materializa incepeau incet, incet sa dea inapoi si in final nu iesea nimic. Desigur, nu ei erau de vina, ci mediul exterior care nu a fost propice, oamenii din jur mult prea inchistati cand e vorba de ceva nou, etc. Eu spun ca ei erau pur si simplu lenesi.

Lenea e coana mare: "Eu sunt prea bun ca sa fac asta!" De cate ori nu ati auzit aceasta fraza sau nu ati spus-o voi insiva? Imi e lene sa fac acest lucru care imi este atat de cunoscut, atat de banal. Refuz, mai bine stau si ma uit pe geam si la televizor pana mi se atrofiaza creierul. O fi lene, o fi lipsa de imaginatie? Nimic nu este perfect sau batut in cuie odata pentru totdeauna. Trebuie doar sa ai chef sa incerci sa faci ceva cat de bine poti, sa iti aduci aportul personal dincolo de repetitia unor gesturi. Trebuie sa iti pese, sa te implici, si dintr-o data ceea ce e banal capata o cu totul alta conotatie. De exemplu - iti e lene sa iti faci chiar si o gustare dimineata. Dar gandeste-te ca ai avea un copil mic si sanatatea si dezvoltarea sa ar depinde de tine. Nu ai sta oare cateva ore ca sa te asiguri ca are tot ce e mai bun pentru el?

Lenea e paradoxala. Stii ca trebuie sa faci ceva, dar nu esti convins. Ai vrea ceva, dar nu esti asa de sigur. Tot amani momentul in speranta ca lucrurile se vor rezolva cumva de la sine. De lene nu te poate scapa nimeni altcineva. Depinde doar de tine sa iti gasesti justificarea pentru efortul depus. Oricum, pare destul de trist sa stai sa astepti sa se schimbe ceva fara ca tu sa te implici in asta. Timpul va trece si nu in favoarea ta. Mai bine sa iti para rau pentru o greseala decat pentru ceva ce nu ai facut si acum e mult prea tarziu.

Recomandari