Timiditatea

ele.ro 18 Sep 2006, 09:58

Timiditatea nu e foarte usor de definit; in cele mai multe cazuri iti provoaca un complex de inferioritate care determina o stare de neliniste, de apasare, cea ce iti creeaza o imagine negativa de sine, aproape tot timpul fiind framantat de acest simtamant. Timiditatea in principiu nu e un lucru foarte rau,dar cand e exagerata nu foloseste nimanui.

Cei timizi sunt complexati, anxiosi si le este dificil sa se socializeze, au tendinta de a sta retrasi, desi doresc mult sa fie in unele anturaje pozitive. Cei afectati de aceasta "problema" au o incredere foarte redusa de sine, de fapt aici cred ca e si "cheia", o mai mare incredere in ei ii face sa aiba o gandire mult mai pozitiva.

Problema e ca de multe ori aceasta incredere se zdruncina din cauza unor imprejurari si dupa un timp trebuie sa o iei de la capat... de fapt ajungi in aceeasi stare apasatoare de profunda tristete, amaraciune, nemultumire de sine.

Unii oameni se pot naste cu o predispozitie temperamentala inspre timiditate, de obicei aici fiind un fapt ereditar, nu vreau sa intru in detalii. Sau pot fi de cele mai multe ori influentati de experientele de viata, de mediul in care traim. Aici cred ca a fost si temperamentul meu influentat, am trait intr-un mediu destul de inchis.

Dar cei din jur te pot ajuta, avand chiar un rol major in diminuarea acestei "probleme" - un timid vrea sa fie incurajat, sa se simta bun de ceva, sa fie apreciat de ceilalti chiar daca are "defectul" acesta al timiditatii.

Cel mai rau lucru in viziunea mea pentru cineva cu dispozitia aceasta este sa il critici pt cea ce este el in sine, pt insasi timiditatea sa. Nu e indicat deloc sa spui unui timid "tu tot timid si retras ai ramas", il marcheaza profund chiar daca nu iti dai seama!
Aceia inclinati spre timiditate se descurajeaza foarte usor, in orice situatie care li se pare ca ii depaseste, la scoala, in societate, in viata de zi cu zi. Cei din jur au tendinta de a se feri de astfel de persoane desi in interiorul lor de cele mai multe ori se poate ascunde un om cu totul deosebit

In copilarie timiditatea nu afecteaza prea mult, de obicei la adolescenta incepe sa te framante asta si de aici si grijile; nu mai ai timp sa privesti in jur, te autocritici, esti deranjat de tine insuti; practic, se ajunge chiar si la stari depresive.

Cei timizi au doua temperamente destul de asemanatoare: flegmatic si melancolic caracterizate de aceeasi neincredere de sine, redusa disponibilitate energetica si socializare.

E posibil ca unele aspecte ale vietii sa nu le poti schimba, dar trebuie sa gandesti ca asta esti tu, cu defecte si calitati. Un moral ridicat si increderea de sine sunt "cheia succesului". Fiind asa tot timpul vei avea simtamant de bine, in felul acesta uiti oarecum de timiditate, te simti ca ceilalti practic.

Din propria experienta si din ceea ce simt cred ca e cel mai important lucru pt cineva timid este sa iti mentii o imagine buna de sine,sa lasi ingrijorarile. Nu inseamna ca temperamentul se va schimba, asta niciodata, insa caracterul poate fi

Totusi, unii nu pot sa scape de acest complex care ii face sa se simta inferiori, fara nicio incredere de sine. In acest caz este nevoie de ajutor specializat, dar si sprijinul celor din jur.

Daca incepi sa privesti lucrurile pozitiv nu inseamna ca timiditatea va disparea asa peste noapte, trebuie rabdare, sa incepi cu unele mici realizari, sa fii mai tupeist in sensul bun al cuvantului, iar celelalte vor veni de la sine. Priveste tinta inainte si nu te lasa coplesit de propria-ti constiinta. Cu putin mai multa incredere in tine sigur vei reusi!