Moartea Domnului Lazarescu

ele.ro 25 Oct 2005, 15:30

In "Moartea Domnului Lazarescu", personajul principal e Lazarescu Dante Remus (Ioan Fiscuteanu), un oarecare barbat cu nume rasunator, trecut de prima tinerete, care isi imparte viata cu trei pisici, intr-un apartament din Bucuresti.

Camera de luat vederi ne dezvaluie o lume imbacsita, lumea unui intelectual ratat care se prinde intr-o hora a mortii cu sistemul sanitar romanesc si trece prin infern, insotit de paramedicul Mioara Avram (Luminita Gheorghiu) pe post de calauza, asemenea lui Vergiliu din "Divina Comedie". Paradoxal, Lazarescu pare a semna pactul cu moartea din momentul in care suna la salvare. Batranul multumeste politicos si asteapta, mai da un telefon, mai face presupuneri, mai bea, mai ia o aspirina, "vomeaza", isi spala tricoul, vorbeste cu rudele de la Targu Mures, se roaga de vecini sa-i dea ceva pentru durerea de cap. O lunga asteptare a unei salvari care intarzie sa apara. Doar e sambata seara! Cum sa se grabeasca? Totul e lent, totul se taraie, timpul parca se coaguleaza iar starea lui Lazarescu se inrautateste. Televizorul merge non-stop, Lazarescu ofteaza, e judecat de vecini ca bea, ca "bea amestecat", ca sta cu pisicile in apartament, ca in sufragerie miroase a urina... Singurul lucru care se schimba e faptul ca Lazarescu se simtea bine, si acum se simte rau, "il durea capul, acum il doare si stomacul."

Vecinii, Miki si Sandu, de o falsa amabilitate, nu fac decat sa bata si ei pasul pe loc, sa se impiedice, sa se intrebe si iar sa-l judece ca bea, sa-i examineze voma, sa compare consistenta, culoarea...

Dar vine salvarea! In sfarsit periplul domnului Lazarescu poate incepe. Dupa o chinuitoare asteptare salvarea ar trebui sa fie elementul dinamitator, sa vedem o agitatie demna de "Spitalul de urgenta" insa actiunea se petrece totusi in Romania asa ca cele mai firesti lucruri devin incalcite, absurde. Pana si sacosa in care ii pune Sandu pijamaua s-ar putea sa nu fie potrivita. Replicile sunt stupide, oamenii vorbesc dar nu comunica, nu se inteleg. O data coborat in strada, urcat in ambulanta Lazarescu devine o marioneta.

La spital judecata medicului e dura si pentru pacient si pentru insotitor : "De ce bei daca stii ca ai ulcer?" Mosulica trebuie sa-si tina gura pentru ca e baut si pentru ca si bolnavul are indatoriri, nu numai medicul. Apoi scenariul se repeta: plimbarea de la un spital la altul, alta judecata, indiferenta, amorteala...

Un accident grav pe DN 1 pare ca a paralizat intreg sistemul sanitar. La spital e aglomeratie mare, multi raniti, cine sa se uite la Lazarescu? Prioritate au cei accidentati la Saftica, nu un betiv. Si tot asa, si tot asa... Lazarescu este carat pe targa, abereaza, aiureaza, nu se face inteles, starea lui se degradeaza. Si pe masura ce trece timpul diagnosticele se aglomereaza, lumea din jur are alte probleme, discutii stupide...

La Universitar, Lazarescu abia mai poate sa isi articuleze numele: Lazarescu Dante Remus. I se face tomografie dar Lazarescu face pe el. De acum altul e refrenul: "De ce te-ai scapat pe mata?"

Mecanismul care la inceput scartaia incepe sa anchilozeze. Dupa presupuneri si consultatii se decopera ca Lazarescu are un hematom subdural si trebuie operat urgent "ca sa poata sa moara acasa de cancer". La Filantropia i se ia tensiunea si este supus la alte analize inutile desi are tot setul de analize de la Universitar. "N-ati intrat in coma, nu sunteti letargic, va e doar somn, si noua ne este...", asa este informat pacientul caruia i se dau si lectii de medicina.

Nimeni nu are nici o obligatie iar nervii sunt intinsi la maximum. La Bagdasar amorteala, personalul medical articuleaza cu greu cuvintele, in timp ce Lazarescu abia daca mai baiguie. Mioara Avram, epuizata si ea, pune punct periplului: "Gata, ati ajuns!" Spalat si pregatit pentru operatie, Lazarescu Dante Remus e acum "salvat".

Sfarsitul, in coada de peste, specific oarecum filmelor romanesti ma duce cu gandul la o moarte brusca. A cui? Nu se stie precis. Poate a unei societati haotice, a unui sistem bolnav... Oricum Lazarescu era mort de la bun inceput, condamnat inca de cand a sunat la o salvare care nu il salveaza.

Un film epuizant, de un realism crud, care lasa o impresie de mecanism uman ruginit, deteriorat si imposibilitate de a comunica. Se regaseste cu usurinta in "Moartea Domnului Lazarescu" acelasi vid imens, aceeasi gratuitate ca in piesele de teatru ale lui Eugen Ionescu, dezumanizare, lipsa de sens, goliciune a cuvintelor. E ca si cum ai spune : "A propos, la cantatrice chauve? Elle se coiffe toujours de la meme facon".

Regia: Cristi Puiu
In rolurile principale: Luminita Gheorghiu, Ioan Fiscuteanu
Gen: Comedie, Drama
Premii:
- Marele Premiu "Un certain regard", Cannes 2005
- Premiul publicului la TIFF 2005, Cluj-Napoca
- Marele Premiu "The Silver Orb", Alba Regia 2005
- Marele Premiu "The Golden Tower", Palic 2005
- Marele premiu al juriului Copenhaga 2005
- "Lebada de Aur" - Cel mai bun actor Ion Fiscuteanu, Copenhaga 2005
- Premiile Bayard d`Or pentru Cel mai bun film, si Cea mai buna actrita, Luminita Gheorghiu, Namur 2005.

Discuta despre filme pe www.cineplus.ro .