Destinul... (Castigator concurs Bali Spa)

Destinul... (Castigator concurs Bali Spa)
  calendar_month        
Nici nu stiu cu ce sa incep aceasta povestioara pentru ca este o amintire vie ce am trait-o amandoi si nu cred ca o vom uita niciodata.Sa va povestesc…

Era intr-o seara de sambata din preajma Sarbatorilor de Craciun si trebuia sa merg la un restaurant din centrul capitalei sa ma intalnesc cu un barbat. Era un fel de blind date, pana atunci vorbisem doar la telefon.Am ajuns restaurant si m-am asezat la o masa asteptand "misterioasa" mea companie pentru acea seara. Hmmm intarzia… asta deja nu era semn bun. Stiti voi, barbatul trebuie sa ajunga intotdeauna primul.

Tot sperand am inceput sa-mi rotesc ochii prin incapere… cine stie, poate a ajuns si nu l-am vazut eu? La o masa alaturata un barbat singur parca astepta ceva. Am inceput sa ne adresam priviri stangace gandind "el sa fie?" Recunosc, mi-ar fi placut mie. Dar daca era el nu statea acolo asa, ar fi venit la mine.



Deci stau si astept, din ce in ce mai dezamagita...

Dupa ceva timp ma ridic sa plec, destul de suparata. Ajung la lift si simt pe cineva langa mine - era acel barbat misterios care imi zambea timid de la masa alaturata. Am urcat impreuna in lift in tacere. La un moment dat liftul se opreste - pana de curent.

"Off asta mai lipsea!" exclam suparata. Barbatul de langa mine zambeste si replica: "Sunt o companie chiar atat de ingrozitoare? Imi cer scuze - voi incerca sa-mi folosesc puterile magice pentru a porni curentul mai repede".

M-a bufnit rasul. "Eh, poate nu e o companie chiar asa neplacuta", imi spun eu. Facand haz de necaz am intrat in vorba cu el. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca si el traia aceasi experienta - fusese lasat cu ochii in soare la un blind date. Sigur, ceea ce nici unul din noi nu a fost in stare sa-si dea seama cat am stat asteptand la restaurant era ca fiecare, de fapt, il astepta pe celalalt. Mai exact el era blind-date-ul meu, numai ca nu avusese curaj sa se apropie de mine. Trebuie sa recunosc ca m-am uitat putin ciudat la el: "adica tu iti dai intalnire cu mine dupa care nu ai curaj sa te apropii? Hmmm... destul de dubios..."

Dupa ceva timp liftul se repune in functiune. "Uite, vezi? A functionat" imi spune el si imi face cu ochiul. Recunosc ca nu stiu ce-a fost in mintea mea in clipa aceea ("probabil ca daca nu a avut curaj sa vina la mine la restaurant nu o va face nici acum... tantalaul") dar nu am vrut sa pierd ocazia si l-am invitat la o cafea.

A incuviintat, parca usurat ca am facut eu prima acest pas, dupa care am iesit din lift si am plecat impreuna (spre un drum ce continua si azi). Daca nu ar fi avut loc acea pana de curent mai mult ca sigur nu ne-am mai fi intersectat niciodata drumurile... si nu am fi avut parte de acest nou inceput... calea spre fericire.

Sursa: Carstea Iolanda Elena

Recomandari