Bucataria de toamna

In weekend am fost la cumparaturi, hotarata sa gatesc ceva bun si sanatos.
Am inceput cu piata din apropierea casei, cautand niste fructe de sezon, cu o pofta teribila de pepene galben.
Bineinteles ca pepene n-am mai gasit, iar vanzatorii de pepene rosu se uitau dezaprobatori la mine ca acum ma trezisem sa le fac vanzare la ce nu mai aveau, in schimb am ramas uimita de bunatatile care straluceau colorate pe tarabe.
Si mi-am adus aminte incet-incet, de toate bunatatile copilariei mele, de vremea cand nu stiam cum se prepara mancarea gustoasa, ci doar ma bucuram cand aparea mama sau bunica cu cate un borcanel cu bunatati din beciul casei bunicii.
Ma uitam la ardeii mari, galbeni si rosii, care stateau tantosi in ladite de lemn. Da, ardeii aceia frumosi, umpluti cu varza murata, asezati cuminti in borcane mari legate cu celofan.
Acum stiu sa prepar ardei umpluti cu varza insa pe atunci mi se pareau adevarate minuni delicioase langa un gratar fierbinte.
Si sosurile. Oh da, bunica mea este experta in sosuri, mai ales cele care se pastreaza peste iarna.
O vedeam ca dispare in bucatarie cu sacose intregi de legume si apoi aparea cu borcanase colorate, cu etichete mici, pe care citeai ori bulion de ardei si te lingeai pe degete cand il mancai alaturi de gratar de iepure, ori sos picant de rosii si stiai ca tocanita de ciuperci va avea din nou un gust divin...
Si mai erau ciupercile, preferatele mele. Nu cred ca exista vreun preparat cu ciuperci pe care sa nu il fi mancat pana acum.
De la mancarurile cu ciuperci proaspete din timpul anului, la gratarele cu ciuperci care iti lasau gura apa, pana la ciupercile pastrate peste iarna, sub forma simpla de ciuperci conservate, in otet ca ciuperci marinate sau delicioasa
zacusca de ghebe, specialitatea bunicii.
Nu am gatit prea mult in weekend. Insa mi-am adus aminte de copilarie si asta m-a bucurat mai mult decat orice delicatesa culinara...













