Dressing-uri pentru salate - istorie si folclor

Dressing-urile pentru salate au o istorie lunga si colorata, datand inca din antichitate, acestea avand un mare succes si in zilele noastre.
Chinezii folosesc sosul de soia de mai bine de 5000 ani.
Babilonienii foloseau ulei si otet pentru asezonarea verdeturilor acum aproape 2000 ani, pana si popularul sos Worcesterhire este derivat dintr-un sos folosit inca din timpul Cezarilor.
Romanii antici isi asezonau salatele cu sare.
Egiptenii preferau salate aromate cu ulei, otet si mirodenii orientale.
Se pune ca, maioneza si-a facut debutul la masa nobililor francezi acum peste 200 ani.
Salatele erau favorite la curtile monarhilor europeni. Bucatarii roialitatii, adesea, foloseau pana la 35 ingrediente intr-un bol urias de salata, incluzand verdeturi exotice ca petalele de trandafir, violete si alte plante cu arome puternice. Regele Henry al IV-lea prefera o salata din igrediente pisate: cartofi noi fierti, sardine, asezonate cu ierburi.
Regina Scotiei, consuma telina fiarta pisata cu salata, sos de mustar, truffle si felii de oua fierte.
In secolul XX americanii au mers si mai departe in prepararea salatelor, facand din aceasta o arta folosind asezonarile de baza (ulei, otet sau suc de lamaie si mirodenii) si ingeniozitatea bucatarilor pentru a creea o infinitate de varietati de sosuri si dressinguri pentru a face cele mai bune salate.
Dressing-urile si sosurile din magazine nu prea au fost disponibile pana la inceputul secolului. Pana atunci, bucatarii de acasa trebuiau sa plece de la zero in prepararea lor, si din cauza varietatilor de ingrediente in parte (cauzata de conditiile proaste de depozitare si a indisponibilitatii pe tot timpul anului0, si rezultatele erau foarte variate. Incet-incet, restaurantele au inceput sa impacheteze si sa vanda sosurile lor preferate de catre clienti, astfel a luat nastere industria asezonarilor pentru salate.
In spatele numelor:
Coleslaw: Cuvantul olandez pentru varza este kool, de unde se trage denumirea englezeasca a salatei bazata pe varza.
Salata Caesar: Inventata de bucatarul renumit Caesar Cardini in Tijuana, Mexic in 1924. Reteta originala a lui Cardini includea rozmarin, usturoi, crutoane, parmezan, oua fierte ulei de masline si sos Worcestershire. Acesta a fost total impotriva adaugarii ansovei la salata spunand ca sosul Worcestershire aducea acea savoare fina de peste de care este nevoie.
Maioneza: Se crede ca prima oara amestecul de galbenusuri de ou, ulei si condimente a fost facut pentru a celebra captura orasului Mahon 1756, un oras din insula spaniola Minorca, de catre fortele conduse de Louis-Francois-Armand de Vignerot du Plessis, duce de Richelieu. Pe langa talentele sale de strateg militar, ducele era cunoscut si ca un bon vivant, acesta avand obiceiul ciudat de a-si invita oaspetii la cina in nud. Ducele sau mai degraba bucatarul lui este creditat cu inventarea gustarii pentru a celebra succesul militar.
Salata: Vine din latinul herba salt - ierburi sarate, asa-numite pentru ca asemenea verdeturii erau, de obicei, presarate cu multa sare.













