Tatal ca detinator al autoritatii
Widlocher a definit notiunile de autoritate si de interdict ale functiei paterne in raport cu problematica oedipiana. El precizeaza ca tatal detine rolul de agent de interdictie oedipiana, adica el este cel care interzice visul posesiunii exclusive a mamei.
Dupa el, "constituirea supra-eului depinde, in cazul ambelor sexe, de incorporarea in constiinta copilului a acestei constiinte morale care este, la inceput, incarnata de tata". Copilul va atribui astfel tatalui interdictele, obligatiile, ordinele.
Duch arata faptul ca autoritatea tatalui este asteptata de catre copil, dar, ca aceasta nu trebuie sa se manifeste sub forma autoritarismului, a despotismului sau a tiraniei. Autoritatea exercitata de tata depinde de relatiile dintre parinti. "O relatie afectiva satisfacatoare pentru ambii parinti constituie garantul autoritatii tatalui." (Porot)
Tatal ca model de identificare:
Identificarea este un mecanism psihologic inconstient prin care individul isi modeleaza comportamentul pentru a semana cu o alta persoana. Intr-adevar, dupa cum subliniaza Widlocher, functia paterna nu se rezuma la functia de autoritate sau la constituirea supra-eului. Tatal este in acelasi timp si reprezentantul sexului masculin in "constelatia familiala". El ghideaza orientarea sexuala a copiilor.
Copilul se defineste din punct de vedere sexual prin sexul biologic, pe de o parte, si prin locul sau, prin raportul cu parintele de sex opus, pe de alta parte. Copilul se defineste, deci, prin opozitie cu parintele de sex opus si prin identificare cu parintele de acelasi sex. In situatia oedipiana, identificarea baiatului cu tatal se face in mod direct, tatal ocupand, in acelasi timp, pozitia de model, dar si de rival in raport cu mama.
Dupa Porot, tatal trebuie sa ofere o imagine de identificare destul de coerenta pentru ca baiatul sa poata ajunge la o acceptare totala a virilitatii simbolizata de catre tata. Pe de alta parte, functia de rival pe care o exercita tatal in situatia oedipiana permite copilului sa capete o anumita incredere in sine si, astfel, sa obtina o buna pregatire pentru viitoarele confruntari sociale. Fata se identifica in mod indirect cu tatal; intr-adevar, functia paterna ii permite fetei sa descopere rolul complementar al mamei, acela de sotie si, astfel, sa isi insuseasca un model de feminitate.
Suntem, deci, in masura sa afirmam ca functia paterna contribuie la constituirea personalitatii copilului. Ea intervine la nivelul dezvoltarii afective, facand posibile autonomia si independenta copilului, atat de necesare unei vieti afective echilibrate (datorita functiei de separare), ca si increderea in sine, care ii va permite copilului sa faca fata viitoarelor conflicte sociale (datorita functiei de identificare).
Ea intervine in egala masura in organizarea personalitatii, intrucat permite costituirea unui supra-eu stabil, prin intermediul functiei de autoritate.
In continuare, vom lua in considerare efectele unei slabiri a functiei paterne. Cum poate fi tradusa si care sunt consecintele ei?
Alte articole despre
