Hollywood in stil balcanic

Hollywood in stil balcanic
  calendar_month        
Mai sunt 5 minute. Imi iau distrata punga de pop-corn si ma-ndrept spre sala.

Acolo forfota mare. Au inceput deja reclamele, nimeni parca nu-si gaseste locul, rasete, chiote si huiduieli. Acum inteleg si eu de ce biletul a fost atat de ieftin, ba si cu reducere.

Imi fac loc, mai mult sarind peste picioarele cocotate pe banchetele scaunelor din fata si ma asez. Locul 15, randul 4.

Nu apuc sa ma afund bine in scaunul cu arcuri sarite ca simt o privire taioasa in dreapta si, privind de jos in jur, numar vreun metru si nouazeci de matahala care tuna si fulgera.

Intreb impasibila care-i problema si-mi maraie printre dinti cum ca m-am asezat pe locul dumnealui. Ma uit iar pe billet, ma uit la numar si rand: sunt bune.

Domnul a-nceput sa latre, au incetat reclamele, incepe filmul, eu inca sper sa se razgandeasca. Dupa nici doua minute de asteptare cuget ca ar fi mai bine sa-i satisfac dorinta si sa-l las in plata Domnului.

Evident, locuri nu mai exista. Gasesc cu greu unul in primul rand si ma asez. Ignor plodul din spate care-mi arunca cu floricele-n cap si incerc sa ma concentrez asupra filmului.

Stiu engleza. Insa mi-e mai usor sa urmaresc actiunea citind subtitrarea. In incercarea disperata de a cuprinde cu ochii tot scrisul de la un cap la altul, ma las aproape pe spate, cu picioarele intinse la maxim si citesc, mutand capul de la stanga la dreapta la fiecare linie.

Incomod, dar eficient. Din primul rand nu se vad prea multe. Disting o bataie din pumnul pe care-l ghicesc mai mult decat vad intr-un colt al ecranului si ma gandesc ca macar e bunicel filmul.

Ma ridic putin pentru a-mi tine echilibrul si gust din floricele. Bune. Cred ca la fel de bune si cele pe care mi le descalcesc din par.

Ma intorc o data, de doua ori, poate inceteaza. Cred totusi ca sunt o sursa de amuzament pentru el, caci cu cat ma agit mai mult cu atat se inversuneaza mai tare.

Dupa a mia oara de sucit gatul in spate ma intorc furioasa si-i spun abia stapanindu-ma sa inceteze si sa se uite si la film. Greseala!

Ca din neant isi face aparitia mama, o tipa in jur de vreo 40 de ani, strident machiata si, cu o voce pitigaiata incepe sa-mi aduca tot felul de acuze cum ca-i stresez odrasla, ca sa-mi las nervii acasa si multe altele pe care, din motive benefice mie, le uit de-ndata ce le-aud.

Las sa-mi scape printre dinti un "femeie proasta" si ma uit mai departe la film. Destul de greu sa-mi dau seama unde ramasese, cum de a ajuns tipul cu ochi albastri la inchisoare si de ce personajul pozitiv e acum negativ.

Imi suna mobilul si jumate din sala ma sasaie. Imi cer scuze dintr-o miscare brusca a capului si, ascunzandu-l sub punga de floricele, citesc mesajul. O prietena imi propune sa mergem la film peste doua zile.

Pe cheltuiala ei. Eu trebuie sa aleg cinematograful. Ma gandesc cateva momente si cu sabia vinovatiei deasupra capului, numesc pe cel mai scump si-i dau "Send".

Cu un zambet de multumire, urmaresc si jumatatea ramasa de film, printre comentarii si floricele.

Recomandari