Cei din jurul tau inaite de .....divort

ele.ro 28 Mar 2005, 15:08

Divortezi - grea hotarare. Dar gata te-ai hotarat. Divortezi!
Cu cine sa vorbesti despre asta? Cu parintii!. Te imbraci si pleci la mama. Ai ajuns. Tragi aer in piept adanc si intri. Mama divortez! o sa se sperie, o sa se albeasca la fata o sa lesine, gandesti tu, si esti gata sa o prinzi in brate. Te uiti la ea si nu-ti vine sa crezi ce vezi, nu poti intelege ce spune. O voce straina iti suna in urechi, auzi niste sunete de departe, zgomotele lor te lovesc in urechi, in minte, in suflet. Si atunci incepi sa intelegi ce vorbeste persoana din fata ta care cu fiecare sunet scos se transforma intr-o straina, nu mai e mama ta. Unde s-a dus, unde a disparut MAMA?

Te doare. Ce te doare mai tare, ce spune sau ce a devenit?
E mama totusi, gandesti tu. Nu, nu, nuuuuuuuuuu, persoana asta nu e mama mea.E o straina. MAMA MEA nu ar fi spus asa ceva, nu ar fi facut asa ceva. Mama mea m-ar fi luat in brate, ar fi plans impreuna cu mine, m-ar fi mangaiat, m-ar fi alinat, mama mea ar fi fost alaturi de mine. NU!!! e clar, nu e mama mea. Si te auzi spunand, de parca nu mai esti stapana pe vorbele tale: Sarut-mana, am plecat. Si pleci. Unde? Departe de straina aceea, pe starada, oriunde, numai
aici nu.

Si mergi tu cu gandurile tale, cu imaginea femeii care a fost in fata ta si te gandesti: nu e mama, dar eu am fost la mama, da, dar ea nu era mama, si atunci unde e mama?
Si dintr-o data te trezesti la usa celei mai bune prietene ale tale. Aici trebuia sa vin prima data, gandesti tu. Ea stie totul, ea stie ce ma doare, stie ce doresc, stie ce vreau, stie ce iubesc, ea ma stie de-o viata si stie toate astea de-o viata.
Suni, iti deschide si intri. O lasi sa-ti povesteasca ce ce i s-a mai intamplat, ca de obicei, si cand face o pauza ii spui. Divortez! O vezi cum se schimba la fata si deodata cuvintele "mamei" incep sa te loveasca iar in urechi, in minte , in suflet............ ele te lovesc, dar parca nu mai au unde, nu te mai interezeaza, nu mai vrei sa auzi.

Pleci. Mai am prieteni, gandesti tu, o sa vorbesc si cu ei.Si vorbesti si totul se repeta.

Si vorbele curg si odata cu ele greutatea loviturilor lor. Dar mintea ta nu poate pricepe intelesul cuvintelor, aude doar sunete care te dor. Dar parca sunt aceleasi sunte, de ce se repeta sunetele astea?, te interbi si incepi sa asculti, faci un efeort si ASCULTI. - E ceva ciudat..., ce?
Si incerci sa intelegi ceea ce auzi.

" ........Esti nebuna?...Si eu ce fac?... Unde mai vin in vizita?. ..Cine imi mai repara masina?..... Cine ma mai ajuta?..... Cine.....?"

Nu mai stii cine si cand le-a spus, dar ce mai conteaza, "le-au spus prietenii tai, doar sunt prietenii tai"

Si brusc in minte ta apare o intrebare cu litere de-o schiapa
P R I E T E N I ??? Oare prietenii nu trebuie sa te insoteasca la greu?, sa te ajute?, sa te sprijine?. Ce se intampla? Nu mai inteleg nimic. NIMIC.
Si in mintea ta apare, iar cu litere de-o schiapa alt cuvant, INTERESUL. Ce e cu el? Nu inteleg. Ce interes? al cui?
Incepi sa revezi totul si sa analizezi cuvintele lor, gesturile lor, faptele lor, viata ta alturi de ei.
Da. Asta e, interesul. Interesul a fost cel ce i-a tinut alaturi de tine, aveau nevoie de tine, de voi pentru ca erati pe gratis. Totul era gratis, doar erau prietenii tai, cum sa plateasca? orice s-ar fi facut pentru ei, oricine ar fi facut ceva pentru ei, tu, ai tai, nu conta, erau prietenii tai.

Brusc, o lumina patrunde in mintea ta si totul se ordoneaza frumos, haosul dispare luand cu el intrebarile pe care nu le intelegeai pana atunci. Raspunsul e clar Ei nu sunt PRIETENII MEI.

Ai crezut ca aceasta constatare o sa te doara, dar nu e asa. Acum simti o mare usurare. E drept are un gust amar si pe buze ai un zambet trist. Prietenii mei de-o viata. Mai privesti o clipa in urma ca de ramas bun si gata. Asta e! Care e problema? Nu am avut prieteni! E greu?
E usor? Nu conteaza, e ceva necesar.

Mai sunt OAMENI pe pamant, si unul, sigur, imi va fi cu adevarat PRIETEN.