Istoria chirurgiei estetice

Istoria chirurgiei estetice
  calendar_month          
Istoria chirurgiei estetice s-a scris incepand cu anii 1900, insa ea isi are radacinile mult mai adanc infipte in timp, inca din secolul 8 i.Hr., cand medicii indieni foloseau grefele de piele in scopul reconstructiei plastice.

Astfel, Sushruta descria rinoplastia si otoplastia in cartea sa "Sushruta Samhita", impreuna cu alte 120 de instrumente chirurgicale si 300 de operatii chirurgicale. Preocuparea pentru dezvoltarea chirurgiei estetice a existat in India pana sfarsitul secolului 18.

Romanii efectuau tehnici simple de reconstructie a urechilor inca din secolul 1 i.Hr. In Europa secolului al 15-lea, Heinrich von Pfolspeundt descria un procedeu "de realizare a unui nas nou la o persoana careia ii lipseste de tot, deoarece cainii l-au mancat". Procedeul se realiza prin prelevarea de piele de pe partea inferioara a bratului si suturarea ei in locul nasului.

76742.jpg

Bineinteles, chirurgia estetica a devenit comuna de-abia in secolul 20, odata cu descoperirea anestezicelor, deoarece inainte aceste procedee implicau dureri imense pacientilor.

De asemenea, infectiile rezultate in urma operatiilor au devenit mai putin numeroase odata cu folosirea tehnicilor sterile si a dezinfectantilor. Aparitia si utilizarea antibioticelor, incepand cu penicilina, a reprezentat un alt pas in dezvoltarea chirurgiei estetice.

Sir Harold Gillies din Noua Zeelanda este considerat parintele chirurgiei plastice moderne. El a dezvoltat multe dintre tehnicile folosite astazi in timp ce ii ingrijea pe soldatii care suferisera rani faciale in Primul Razboi Mondial.






Studentul si varul lui, Archibald McIndoe, i-a dus munca mai departe tratandu-i pe pilotii avionelor care suferisera arsuri grave in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Tratamentele radicale, experimentale, ale lui McIndoe au dus la folosirea chirurgiei estetice mai mult in scopuri cosmetice decat practice, si au ajutat la banalizarea tehnicilor.

Recomandari